De obicei simpti din prima clipa cand cineva iti este sau nu prieten, daca exista o conexiune cu el sau nu. M-am convins azi din nou ca asa este. Era unul aici in sat cu care nu vorbisem de mult, nu are rost sa explic de ce si cum am stricat prietenia, important este ca nu mai voiam sa am de a face cu el. Anul asta am zis ca poate e ok sa mai incerc odata. Ghici ce? A fost la fel ca prima data, nu mai stiu cum sa-l evit.
Despre prietenie
Ma suna de dimineata, ma roaga sa-l duc 10 km pana la magazin, ca nu are paine si ce manca. Ok, ma sui in masina, merg cu el. Im i iau de 2 lei ridichi, in situatia in care drumul costa sa zic 8 lei. Ajung la asa si ii dau 2 lei pe ridichi, ce crezi – ia banii si pune totul in pungi. Ca sa vezi, nu ca ar fi contat gestul, da zic si eu: la 1100 de euro pe luna pensie, statea in aia 2 lei ai mei?
Trec peste faptul ca vorbeste doar ce il doare pe el, orice i-ai zice, nu-l intereseaza. De ce? Ca e invatat sa traiasca singur, dar auta ajutor mocca de peste tot. Na, mi-am spus si eu oful, ca oricare alt om. Cand ai un prieten adevarat, nu-l lasa sa plece, cand ai unul ca George, scapa de el cat se mai poate. Data viitoare i zic ca am baut o bere, ca si asa mi-a, julit masina si trebuie sa vopsesc bara, sa schimb ornamentul la far. Asta-i viata, banii vin si banii pleaca!
