Cu multi ani in urma am avut un coleg tanar, dupa facultate (era fiul prietenei mele, care nu mai este printre noi – o Prietena cum rar gasesti!). Cand venea din calatoria sa de weekend de la bunica ne povestea cu atata umor cum bunica lui de 100 de ani le zicea seara: – Aprindeti o lumanare, caci astazi cred ca mor! Dupa cateva ore tot ea revenea cu alta vorba: – Ei, lasa ca mai stau pe aici, stingeti lumanarea!
Prima data am avut un soc la auzul povestii, caci la un simplu calcul matematic mama prietenei mele nu avea cum sa aiba 100 de ani. Cand ne-am aprofundat in miezul problemei, am stabilit, ca de fapt era strabunica colegului, bunica avea doar 80 de ani! Insa era mai mult prin casa, cu diverse boli si probleme. Strabunica insa la cei 100 de ani dimineata lua 50 gr de rachiu pentru dezinfectia organismului, mai dadea cu sapa in gradina, nu stia de doctori…
Povestea de mai sus mi-am amintit-o cand recent o prietena mi-a povestit pataniile cu bunica lor. Sa mai zici, ca povestile nu se repeta! Va redau povestea.
„Odata bunica s-a simtit ametita si medicul de la ambulanta chemata a decis sa nu riste si a dus-o pe batrana la spital. Acolo i s-a explicat in detaliu ca la acea varsta pur si simplu este indecent sa mai mearga in galop prin teatre cu prietenii de aceeasi varsta. Moartea este aproape dupa colt si ar trebui sa fie intalnita asa cum se cuvine – in patul sau, si nu la un joc de poker cu o prietena.
Bunica a decis sa moara organizat si cu gust. In primul rand, a cumparat o gramada de medicamente si si-a umplut noptiera cu ele. Duhoarea constanta de valeriana s-a instalat imediat in aer.
In al doilea rand, ne-a incordat pe toti, astfel incat noi, sacrificandu-ne timpul si nervii, s-o ajutam în procesul solemn al pregatirii de moarte. Era capricioasa, cerea medicamente noi, sunand fie la medic, fie la notar. Mama si-a pierdut toate puterile, incercand sa-i satisfaca toate capriciile si sa o convinga cumva ca este inca prea devreme sa moara. Ca raspuns, bunica isi dadea ochii peste cap si ruga sa-i mai toarne cateva picaturi de valeriana.
Dar intr-o zi, vechea ei prietena Nelly, prietena bunicii, a aparut in camera ei. Slava Domnului, eram acasa la vremea aceea si am avut norocul sa vad totul cu ochii mei.
– Se spune ca te-ai hotarat in sfarsit sa mori, – a intrebat-o ea cu un bas intens, – laudabil. Chiar trebuie ca cineva dintre noi sa facă primul pas in lumea cealalta pentru a cerceta totul acolo. Insa raspunde-mi direct – chiar ai de gand sa stai intinsa intr-un sicriu intr-o stare atat de groaznica?
Bunica a mormait ca raspuns ca nu-i pasa in ce forma va zacea in sicriu.
-Poate ca nu conteaza pentru tine, a raspuns Nelly, dar eu va trebui sa ma uit la acest cosmar! Mai mult chiar, va trebui sa-l sarut! Ce vor spune oamenii?! Ei vor crede ca au venit la o inmormantare decenta, dar au fost inselati cu rautate. Pur si simplu nu-i voi putea privi in ochi!
– Ce treaba au oamenii aici? – a exclamat bunica
– Pentru ca vor veni, gandindu-se ca o ingroapa pe prietena lui Nelly, iar Nelly nu comunica cu oricine. Dar cand te vor vedea, vor crede ca a fost inlocuit cadavrul si vor fi jigniti! Apropo, de ce ai nevoie de atatea medicamente? Te otravesti cu porcariile astea?
– Incerc sa-mi alin suferinta – a incercat sa reziste bunica.
– Incerci sa-ti strici complet ficatul – si dintr-un ficat bolnav, se trage si un ten teribil de neplacut. Vrei ca oamenii sa fuga ingroziti cand te vor vedea cu asa ten in sicriu?
Bunica s-a gandit la asta si a fost de acord ca ar fi mai bine sa stea in sicriu cu un ten bun. Prietena ei a sustinut-o si s-a oferit sa iasa cu ea afara la o plimbare pentru a face un ten sanatos, care ar arata foarte impresionant pe patul ei de moarte.
Deschizand gura, am privit cum bunica mea, care tocmai murea, s-a tarat jos din pat si a luat-o spre dus, lucru pe care il refuzase in ultimele trei saptamani. Iar Nelly, facand o mimica de dezgust, imi ordona sa scot toata lengeria de pe pat pentru a trimite-o la spalat si sa pun medicamentele intr-o punga pentru a le trimite la gunoi… Dar pentru ea si bunica mea sa pregatesc doua cesti de cafea tare in care sa picur ceva coniac – revigorant, in jur de cincizeci de grame. Deoarece coniacul are un efect bun asupra tonusului si nervilor. Si dupa cum ati inteles deja in sicriu trebuie sa stai culcat cu nervi sanatosi si o inima puternica…
Cea mai buna prietena a bunicii a fost atat de preocupata de viitoarea inmormantare a bunicii, incat timp de cateva saptamani a pregatit-o cu sarguinta. In acest timp, au vizitat un coafor, un maseur si un salon de infrumusetare. Au fost la cumparaturi si la vanzari cu reduceri, au cumparat o gramada de tot felul de lucruri dragute, fara indoiala utile pe cealalta lume, precum o palarie cu voal, manusi, produse cosmetice.
Asadar, bunica nu-si mai face griji pentru propria inmormantare, pentru ca stie ca totul va fi la cel mai inalt nivel. Si pentru a trece timpul mai usor, si-a reluat calatoriile la prieteni, jocurile de poker si picnicuri distractive. Ea spune ca, daca moartea o va vrea tare mult, atunci lasa sa o caute ea insasi… Cu toate acestea, madam cu coasa pana cand inca nu s-a grabit s-o caute – se pare ca tenul bunicii nu este inca suficient de bun pentru asta”.
