La un an după teribilul atac din 11 septembrie 2001 din Statele Unite, într-unul dintre ziarele americane a fost publicată această scurtă notă de reamintire. Citiți-o cu atenție și poate de mai multe ori dacă sunteți unul dintre cei care devin prea des și prea nervoși din cauza fleacurilor.
Iată acea notă:
„Poate știți sau poate nu, că șeful uneia dintre marile companii ce iși avea sediul în turnuri a supraviețuit atacului de la 11 septembrie pentru că și-a dus fiul pentru prima dată la grădiniță.
Alt tip a supraviețuit pentru că era rândul lui să ia gogoși.
O femeie a întârziat pentru că ceasul deșteptător nu a sunat la timp.
Cineva a întârziat, blocat într-un ambuteiaj pe autostrada din New Jersey.
Unul dintre ei a pierdut autobuzul.
O femeie a vărsat cafea pe haine și a avut nevoie de timp pentru a se schimba.
Mașina cuiva nu a pornit, cineva s-a întors să răspundă la telefon.
La un altul copilul se alinta și nua fost gata la timp pentru plecare.
Cineva nu a putut chema un taxi.
Cazul ce m-a impresionat în mod deosebit a fost omul care și-a pus pantofi noi în acea dimineață, s-a a mers la munca prin diferite locuri, dar înainte de a ajunge acolo i s-a bașicat tare piciorul. Omul s-a oprit la farmacie să-și cumpere un plasture! De aceea este în viață acum.
Acum, când rămân blocat în trafic, liftul pleacă fără mine, mă întorc să răspund la telefon… Când se întâmplă toate aceste lucruri mărunte care mă enervează, mă gândesc în sinea mea că tocmai aici vrea Dumnezeu să fiu în acest moment”.
Citind aceste rânduri de mai multe ori și in diverse situații mi-am amintit de un eveniment din viața mea!
Într-o dimineața mergând la serviciu cum o făceam ani de zile in fiecare zi, drept la colțul casei pe loc drept cad jos si îmi lovesc rău genunchiul. Drept rezultat nu mai merg la muncă, ajung la urgență unde mi s-au pus copci si multe altele… A durat peste o lună tratamentul, mai am și astăzi cateodată neplaceri cu genunchiul, dar nu despre asta e vorba. Cât am fost in concediu medical am aflat că in acea zi sefa imi pregatea un spectacol de zile mari – o inscenare de luare de mita. Nu m-am mai întors la acel loc de muncă după concediu medical, am rămas cu traumă la genunchi, dar cu onoarea nepatată.
Data viitoare când simți că dimineața merge prost, copiii se îmbracă încet, nu-ți găsești cheile de la mașină, stai la fiecare semafor, nu te frustra și nu-ți pierde cumpătul: Dumnezeu este la lucru ținându-te în siguranță. Totul merge bine.
Multă baftă!
Când ești implicat în multe lucruri
Nu te grăbi ca un botanic în junglă,
Nu te întrista că nu ai reușit peste tot,
Poate ai ratat plecarea cu Titanic-ul.
