Poveste de viața (ar putea fi identică cu a multora dintre noi).

Foștii soț și soție s-au întâlnit întâmplător în tren. Ea era deja aşezată când a apărut el. Nu a fugit niciunul – aceasta era să fie o copilărie și ei sunt adulți serioși. Și au divorțat, după cum se spune, pe cale amiabilă.
S-au uitat unul la altul cu apreciere. Chiar și-au zâmbit. Bine, ce s-a întâmplat a dispărut. La urma urmei, au trăit împreună cincisprezece ani.
El a observat că ea arăta bine. Deși, desigur, anii lasă urme pe măsură ce trec. Îmbrăcată, ca întotdeauna, cu gust, sportiv. Și se ține bine.
Și ea a văzut că timpul i-a mai albit o parte din păr, pare și mai rar. Burtica însă e la fel, doar el pare mai mic in spete. Fața nu s-a schimbat prea mult, dar i-a disparut voioșia si a devenit încruntat.
El a întrebat cum trăiește? Ea a răspuns că e bine. Răspuns standard.
Nu a putut rezista și a întrebat: singură sau cum? Ea a spus că s-a căsătorit cu un procuror în urmă cu un an. Persoană decentă, serioasă. Muncește mult. Încontinuu ocupat. Și ea muncește de acasă. Mentine apartamentul in ordine. Pregătește masa.

Și acel apartament vechi cu o cameră a fost vândut. Cu banii ăștia s-au cumpărat o vilă cu procurorul pentru a fi vara în natură.
Ea i-a spus și l-a privit întrebător. Acum e rândul tău.
Se pare că s-a căsătorit și el. Soția lui este manager de magazin alimentar. Deci proviziile la domiciliu sunt destule. A uitat chiar și cum se deschid ușile în astfel de magazine.
Soția este puțin strictă, dar în același timp blândă și vulnerabilă. Obosește foarte mult la serviciu. Pentru că există un control după altul. Nervii ei la pămănt.
Nu și-au cumpărat o casă de vacanță, pentru că nu vor să se încurce în lucrarea pamântului. Da, și vila în sine trebuie întreținută. Și asta e prea multă bătaie de cap. Prin urmare, în fiecare vară pleacă în vacanță. Mai întâi într-o țară, apoi în alta.
Au tăcut. Fosta soție a spus brusc că are o mamă foarte bună. A întrebat de sănătate. I-a răspuns că nu există nicio mamă. Au trecut anul de când nu mai e.
Au oftat amândoi. Conversația nu a prea mers. Au devenit puțin triști.
A întrebat-o cum a trăit ea înainte de a se întâlni cu procurorul ei? Dacă a regretat că s-au despărțit?

Ea clătina veselă din cap. Ea a spus – deloc. Dar apoi a adăugat: a fost greu la început. Și ea nu a explicat ce înseamnă – greu sau dificil.
Se uită din nou la el: și tu? Ea a pus o întrebare tăcută.
De asemenea, și el clătină vesel din cap. Dar nu putea minți. A recunoscut că a suferit mult. Dar șefa de magazin a reușit să-l consoleze. Acum au o familie bună. Numai că nu au copii. Pentru că e târziu.
Ea dădu din cap înțelegând.
Trenul a ajuns vesel pe peron. Ei au plecat. S-au uitat unul la altul. Au dat din cap și s-au împrăștiat.
El a venit în camera lui. Sunt mulți oameni în bucătărie. A porniți aragazul – să-și facă clătite. Nu vroia să meargă pe hol și să vorbească cu vecinii săi. Singurătatea este necesară pentru a supraviețui tristeții.
Apoi – după divorț – i s-a frânt inima. Era distrus. A început să bea, a făcut datorii nebunești. Aproape a murit. Mama nu a suportat – a murit. A trebuit să-i vândă apartamentul ca să plătească. Acum e înghesuit într-o cămăruță. Pentru singuratatea lui ii e de ajuns.

Nu a putut comunica cu alte femei, niciuna nu a gasit drumul spre sufletul lui. Inima lui a fost strâns închisă. Pentru că s-a instalat în ea pentru totdeauna – cea de care s-a despațit.
A stat și s-a gândit: de ce ai mințit? Probabil pentru că este incomod. La vârsta lui și – singur.
S-a întors și ea în apartamentul ei. Pe coridor a întâlnit-o pisică pe nume Procuror. Are o față serioasă.
S-a gândit: de ce a spus o minciună? Există ceva în firea noastră care distruge sinceritatea, cultivă minciuna și pretenția. Și acesta este ceva irezistibil. De aici si falsitatea, masca pe fata. Incomod, desigur. Procurorul, vila – meschin și rușinos.
Ea este într-un apartament cu o cameră, el într-o cameră. Oameni triști și singuri.
Numai că ei ăi este pușin mai ușor – procurorul este acolo. Și el nu are nimic și pe nimeni.
Și nu poți face nimic. Un zid al minciunilor este un zid al minciunilor. El nu  permite celor care se lipesc de el să corecteze greșelile trecutului. Foarte multă lume nu întelege cât de binecuvântați sunt când li se oreră o a doua șansă!