Povestea „Fetița cu chibrituri” este una dintre cele mai cunoscute și emoționante povești scrise de Hans Christian Andersen. Această poveste captivantă relatează viața unei fetițe sărace, care în ajunul Anului Nou se confruntă cu frigul aspru și indiferența celor din jur. Prin povestea sa, Andersen aduce în prim-plan durerea și suferința copiilor sărmani și a celor neglijați, punând accentul pe compasiune și empatie.
Povestea începe în Ajunul Anului Nou, când ninsorile au acoperit întregul oraș. Fetița cu chibrituri se află în stradă, încercând să vândă chibrituri pentru a-și câștiga o pâine caldă și a se încălzi puțin. Cu toate acestea, nimeni nu pare să fie interesat de chibriturile ei, iar trecătorii trec pe lângă ea fără să o observe.
Fetița este înghețată și flămândă și, într-un moment de disperare, aprinde unul dintre chibriturile pentru a-și aduce puțină lumină și căldură. În lumina chibritului, vede imagini frumoase: o masă îmbelșugată, un brad de Crăciun împodobit, o familie fericită. Însă, la fel de repede cum a apărut lumina, chibritul se stinge și fetița se întoarce în frigul aspru.
Fetița aprinde apoi toate chibriturile rămase într-o încercare disperată de a păstra lumină și căldură. În această lumină strălucitoare, ea își imaginează un univers minunat, dar chibriturile se sting una câte una, iar fetița se regăsește din nou în întunericul și frigul greu.
În acel moment, apare în fața fetiței bunica sa, care a murit, însă reprezintă o figură îngericală care o ia de mână și o duce într-un loc în care nu mai simte frigul și suferința. Aici, fetița se simte în siguranță și iubită, uitând de toate greutățile pe care le-a trăit în viața sa scurtă și tristă.
Dimineața, când oamenii găsesc fetița învelită în zăpadă, realizează că a murit. Cu toate acestea, sufletul ei este fericit și liniștit, întrucât a găsit căldura și iubirea pe care nu a avut-o niciodată în viața ei trecătoare.
Povestea „Fetița cu chibrituri” reprezintă un apel la compasiune, milă și ajutor pentru cei mai vulnerabili membri ai societății. Andersen a ales să abordeze un subiect sensibil și tragic, care să sensibilizeze cititorii și să îi determine să reflecteze asupra umanității și responsabilității sociale.
Această poveste emoționantă a rămas în inimile cititorilor din întreaga lume, învățându-i să fie mai empatici și să își ofere ajutorul celor care au nevoie, pentru că fiecare act de compasiune poate face o diferență semnificativă în viața celor din jur.
