Este posibil să te îndrăgostești după patruzeci de ani? Ca și în tinerețe – ascuțit, până la durere în piept, la dispnee. A vedea și a cădea prin… A muri de dorință „întâmplător” atingând un braț sau un umăr, admirând pe furiș, prinzându-i mirosul și resimțindu-și mirosul respirației, a te retrage ca de la foc… a adormi și te trezi cu numele ei/lui pe tine buze…
Dragostea reînvie. Activează sentimente, experiențe din vremuri trecute. De parcă toți acești ani nu s-ar fi întâmplat niciodată. Ca și cum aceste sentimente, odată trăite, ar fi păstrate sau tipărite ca o amprentă pe un bloc de tablă al unei cutii muzicale – rotește mânerul și s-a revărsat o muzică minunată…
Este posibil să te îndrăgostești după 40 de ani?
Dragostea reînvie. Ea umple lumea cu sunete, culori strălucitoare și mirosuri.
Totul respiră și se mișcă în același timp…
Și, în același timp, există puține lucruri care contează dacă nu are legătură cu obiectul iubirii.
Dragostea dă sens vieții. Un astfel de sens tangibil, viu. După patruzeci de ani este foarte greu să te convingi că există ceva pentru care să trăiești. Să plătești o ipotecă, să mergi din nou la mare, să crești copiii, să vezi nepoții, să scrii o carte, să faci ceva grandios, să întâlnești bătrânețea calm și cu demnitate? Amuzant. Se pare că cel mai luminos și mai valoros lucru din viață s-a întâmplat deja. S-a întâmplat – tinerețea. Culmea vieții, perioada de glorie a rămas în urmă.
Dragostea te face mai tânăr. Să te îndrăgostești este o încercare nebună, riscantă, pe care ți-o poți permite doar când ești foarte tânăr.
Dragoste & durerea de inimă. Dragostea nu vine singură. Cu un dor plăcut de dragoste (un sentiment care poate fi trăit doar prin îndrăgostire, nimic altceva), euforie, o creștere a energiei și o tinerețe trezită brusc, suferința este acoperită, comparabilă în durere cu durerile de travaliu. Suferința ascuțită, persistentă, neîncetată, doar uneori atenuată. Trebuie să experimentezi imposibilitatea, neputința completă, disperarea, amărăciunea și dorul… dor nesfârșit.
Dragostea este o mare experiență de acceptare. Uneori viața îți dă fie un fluier, fie o ulcior. Durerea de a nu le putea avea pe amândouă este compensată de bucuria de a avea măcar ceva. Daca ai fluier, ai ocazia sa vezi macar fructele de padure, chiar daca nu le poti culege.
Dragostea este o comoară. Gândește-te la ultima dată când ai iubit. Cum era ea? Sau el. Ochii, mâinile, părul, zâmbetul, culoarea ochilor… Vocea, muzica cu care ai făcut dragoste… Unde păstrezi această comoară în suflet? Cu siguranță, acesta este ceva ce nimic și nimeni nu vă poate lua. Acesta este ceva care rămâne pentru totdeauna, indiferent de câți ani trec.
Dragostea este o frontieră. Există evenimente în viață care împart viața în „înainte” și „după”. Dragostea, dragostea puternică și strălucitoare poate deveni trecerea peste care treci altfel.
Dragostea e viata. Când altfel, dacă nu în timpul îndrăgostirii, poți simți atât de plin și viu că trăiești.
Frica de durere psihică, neînțelegere și ce să faci cu toate acestea, dacă brusc nu pot fi aplicate, te oprește să te arunci cu capul în piscină. Dar iată chestia… „dragostea va veni brusc când nu te aștepți deloc”, adică lucrul este inconștient, nu este numit în mod specific și puțin controlat. Nu te poți îndrăgosti cu un clic. Poate că în tinerețe ai avut o experiență când te uiți la o fată/ băiat și vrei să te îndrăgostești din toate puterile, dar nu… sau în tinerețe, când ar trebui să te îndrăgostești, o fată/ un băiat bun și toate calitățile se potrivesc, dar nu se întâmplă nimic.
Dragostea este un dar. Poate că ar trebui să tratezi acest dar uimitor al sorții cu grijă, cu respect pentru sentimentele tale. Și recunoștință față de sine și soartă pentru cele întâmplate.
P.S. Și țineți minte, doar schimbându-ne conștiința – împreună schimbăm lumea!
