Stiti, imi doream foarte mult sa scriu aceste ganduri. Pentru mine, pentru prieteni si pentru cei care poate doar o singura data au intrat intamplator pe aici. Eu vreau, ca voi sa tineti minte, ca vine un astfel de moment in viata, cand oamenii dragi se intorc, hotarand intr-un sfarsit pentru ei insisi, ca tu esti cel mai important lucru din viata lor. Si uneori se intampla sa nu mai simti pasiunea din trecut si dorinta de a vedea acea persoana in fiecare secunda … Si chiar si zambetul iti pare deja simulat si cumva fals.
Se parea ca ardeai, iti doreai… si gata! Chibritul a ars si s-a stins…
Nu lasati sa se stinga flacara pe care a aprins-o cineva in voi! La urma urmei, acest lucru s-ar putea, ca iarasi sa nu se mai intample… Niciodata! Intelegeti? Nu veti mai fi voi cei carora li se va zice buna dimineata sau visuri placure, nu voi veti cei care vor auzi rasul rasunator pe care il iubiti atat de sincer, nu cu voi vor discuta ziua trecuta si nu cu voi vor visa la viitor.
Mi-a placut intotdeauna un episod din desenul meu preferat „Ariciul in ceata”, in care ariciul ii vorbeste ursuletului:
– Cat de minunaat este ca ne avem unul pe altul!
Micul urs a dat din cap.
– Imagineaza-ti doar: eu nu sunt, tu stai singur si nu ai cu cine sa vorbesti.
– Si tu unde ești?
– Eu pur si simplu nu sunt.
– Nu exista asa ceva. – Zice Martinica.
– Si eu cred la fel, spuse Ariciul. – „Dar daca dintr-o data, eu nu as exista deloc. Tu ai fi singur. Ei bine, ce ai face”?
– Voi da totul peste cap si te voi gasi!
– Nu, eu nu sunt nicaieri!
– Atunci, atunci… Atunci o sa alerg in camp, – spuse puiul de urs. – Si voi striga: „A-a-a-r-i-c-i-c-a!”, iar tu vei auzi si vei striga: „Urs-u-l-i-c-a!”. Iata asa.
– Nu, – spuse Ariciul. – Eu nu sunt niciun pic. Intelegi?
– Ce te-ai legat de mine? – S-a enervat puiul de urs. – Daca tu nu esti, atunci nici eu nu sunt. Ai inteles!?
Iata si voi, oameni dragi, cand veti dori sa jigniti persoana iubita, imaginati-va ca nu mai este! Nicaieri! Si chiar daca ati da totul peste cap, nu o veti mai gasi… Si atunci… veti realiza imediat, ca nici voi nu mai sunteti…
Tineti mereu minte, ca exista o limita la orice: limita sentimentelor, limita emotiilor, limita numarului de „colturi lovite” pe care trebuie sa vi le reprosati dupa, gaurile dupa cuiele batute in inima.
S-ar putea sa fiti iubit o lunga perioada de timp si de acum incolo, si poate pentru o viata intreaga, dar… este putin probabil sa mai stiti despre asta.
Aveti grija de cei dragi, apreciati-i cand sunt prin preajma, tineti-i cu ambele maini si nu-i dati nimanui! Mergeti inainte, tinandu-va de mana, nu va opriti si nu va temeti de nimic, pentru ca, atunci cand ai sprijin de la cel ce va iubeste, va simtiti puternici si increzatori, ceea ce inseamna ca totul va merge bine! Faceti acest lucru in primul rand pentru voi! Pentru ca intr-o zi sa nu fiti nevoiti sa auziti de la persoana iubita si draga: „Nu exista prea tarziu, exista, ca nu mai e nevoie”…
