Voi, prieteni dragi, ați înțeles deja, ce și cât de mare este aceasta valoare – pacea interioară?…
Care este plăcerea fără margini în mijlocul celor mai severe înghețuri de a simți ca și cum ai sta sub un copac mare și liniștit, pătruns de un soare neagresiv înainte de apus? Și câte milioane de ani trebuie să derulezi în sufletul tău ca să nu fii doborât, ca acest copac?…
Pacea interioară nu este indiferență față de viață, ci indiferență față de acei gândaci de scoarță care așteaptă momentul în care le dai un semnal de frică sau de furie, după care vor începe să te mănânce…
Iar voi nu dați acel semnal…
V-ați depășit frica și, cu mult timp în urmă, ați realizat că furia este doar o reacție, și nu un mod de a trăi, turnându-ți acidul peste ce ai la îndemână…
Aceasta este indiferența totală față de orice joc în care încearcă să vă implice alții…
Pentru că jocurile voastre s-au încheiat în cadrul cu nisip din copilarie…
Aceasta este indiferență totală față de cozile după cei cărora le place să fiți la coadă după ei…
Odată ce lor le place, atunci lasă ei și să stea…
Ați ajuns la reciprocitate…
Aceasta este indiferența totală față de nevoia de a dovedi măcar ceva cuiva sau de a convinge pe cineva că voi nu sunteți ceea ce credeau despre voi…
Cine s-a gândit, s-a gândit la sine, dar nu a avut curajul să recunoască… și v-au plasat vouă gândul…
Și mama voastră v-a învățat încă din copilarie – să nu luați nimic de la străini…
Aceasta este indiferență totală față de competiții, lupte, maratoane … Doar pentru că nu trebuie să fiți un câștigător care a ieșit din pielea lui…
Ați câștigat deja o victorie o dată, când v-ați dat seama că nu vă interesează să fiți mai bun decât altcineva, este suficient să fiți voi înșine… Și dacă faceți ceva bine, atunci nu aveții nevoie de o medalie care să confirme acest lucru … medaliile sunt necesare pentru cei pentru care nu este atât de important să facă ceva bine, ci să mențină iluzia că nimeni altcineva nu poate face așa ca el…
Pacea interioară nu vine odată cu maturitatea calendaristică, ci ca un semn de conștientizare…
Continuați să vă dezvoltați, dar scapați pentru totdeauna de tam-tam, anxietate, așteptări de evaluare… Stați sub arborele vieții voastre fără șablon și înțelegeți că ceea ce cu siguranță nu veți mai avea sunt șabloanele…
La urma urmei, nu se odihnesc cei care își fac griji că nu vor putea repeta exact ceea ce pare a fi obligatoriu pentru toată lumea…
Nu este necesar…
