Unde se duce dragostea? – întrebă mica fericire pe tatăl său.
„Ea moate”, – a răspuns tatăl ei, – „Oamenii nu au grijă de ceea ce au. Pur și simplu nu știu să iubească!”
Despre fericirea si dragostea, pe care oamenii încă nu le pot înțelege!
Mica fericire s-a gândit: „Eu voi crește mare și voi ajuta oamenii!”
Au trecut anii… Fericirea a crescut și a devenit mare.
Și-a amintit de promisiunea sa și a încercat tot posibilul să ajute oamenii, dar oamenii nu au auzit-o. Și treptat Fericirea a început să se transforme de la una mare într-una mică și tristă. Era foarte speriată – ca și cum de frică că ar putea dispărea de tot și a pornit într-o călătorie lungă pentru a găsi un remediu pentru boala sa.
Cât de mult, sau cât de scurt a călătorit Fericirea, neîntâlnind pe nimeni pe drum nu se știe, doar că i s-a făcut foarte rău. Și s-a oprit să se odihnească. A ales un copac mare și s-a întins sub el. Tocmai a ațipit când a auzit niște pași apropiindu-se.
A deschis ochii și vede: o bătrână care se plimbă prin pădure, toată în zdrențe, desculță și cu toiag. Fericirea s-a repezit spre ea:
– Luați loc. Trebuie să fiți obosită. Trebuie să vă odihniți și să vă împrospătați.
Picioarele bătrânei s-au curbat și a căzut literalmente în iarbă.
După o scurtă odihnă, călătoarea i-a spus Fericirii povestea ei:
– E păcat când ești considerată atât de ramolită, dar eu sunt încă tânără, iar numele meu este IUBIRE!
„Deci tu ești Iubire?” – Fericirea a fost uimită. „Dar mi s-a spus că Iubirea este cel mai frumos lucru din lume!”
Iubirea a privit-o cu atenție și a întrebat-o:
– Dar care este numele tău?
– FERICIREA.
— Așa se face? Mie la fel mi s-a mai spus că Fericirea ar trebui să fie frumoasă. Și cu aceste cuvinte a scos o oglindă din zdrențe.
Fericirea, privind reflexia ei, plângea tare. Iubirea s-a așezat lângă ea și i-a strâns ușor mâna.
– Ce ne-au făcut soarta și acești oameni răi? – Plângea Fericirea.
– Nimic, – spuse Dragostea, – Dacă vom fi mereu împreună și vom avea grijă una de cealaltă, vom deveni repede inapoi tinere și frumoase.
Și sub acel copac mare, IUBIREA ȘI FERICIREA și-au încheiat uniunea pentru a nu se despărți niciodată. De atunci, dacă Iubirea părăsește viața cuiva, Fericirea pleacă cu ea, ele nu există separat.
SI OAMENII INCA – NU POT ÎNȚELEGE ASTA…
