Cand eram o copilă, am mers și eu ca mai toți copiii crescuți la sat la păscut vaca. De, mi-a venit rândul, deoarece eram mezina și cei născuți inaintea mea erau deja la muncă. Vă spun sincer, uram această ocupație din tot sufletul și o să vă spun și de ce. Nu pentru că eram eu o snoabă mică… chiar îmi plăceau animalele și cea mai bună prietenă din viața mea a fost o cărlană (pui de oaie), care până a crescut și au dat-o parinții la stână era nedezlipită de mine, chiar și noaptea dormea în pragul ușii, ca să nu mă piardă din ochi când mă trezeam, dar asta e alta poveste.
Revenim la păscutul vacii și de ce uram eu această ocupație. Pentru că imediat ce ajungeam cu ea de funie în câmpul de păscut, pe un deal deasupra satului ea rotea capul ei mare cu coarne in jur, apoi il pleca in pamânt ca taurii furioși care participă la o coridă, arunca coada pe spinare, mai dadea si o lovitura puternică cu copitele din spate… și drumul ei vertijinos se oprea drept în mijlocul unui lan de popușoi! Drept să vă zic niciodată de atunci și până azi nu m-am mai simțit atât de neputincioasă ca atunci, dar ce puteam face eu contra unei mase de câteva sute de kilograme de muschi, decât acasă să mai ascult si muștruluiala lui tata, că îarași n-am avut grijă de vacă, că uite stăpânul cămpului de porumb… Ce puteam să mai zic în fața lui tata, care după o zi de muncă istovitoare pentru el și pentru a hrăni cele 8 guri de acasă (8 cu a lui inclusiv). Până la urmă s-a prins tata că nu e vina mea și oricum tânăra vacuță s-a mai pomenit a fi și stearpă, fapt care i-a pecetluit soarta și a fost dusă acolo, de unde se umplu astăzi supermarketurile cu carne!
Nu cu asta s-a sfârsit povestea, mai e doar un pic! Minunea a fost, ca eu eram tot pe deal la strâns iarbă și de pe acel deal se vedea de minune dealul din cealaltă parte de sat și eu am putut sa-l vad pe tata cu vaca de funie mergând spre oraș… Ce credeti ca a facut un copil nebun de bucurie, că a scăpat de mers la păscut vaca nebună? M-am dat de-a berbeleacul, de-a rostogolul, peste cap din vârful până la poalele dealului, atît de mare mi-a fost bucuria! Dar nici asta nu-i sfârșitul… căci după cum bine se știe, se cer niste concluzii, vin niște urmări. Cum s-ar zice – dupa faptă și rasplată! De atâtea ori am zis: – Nici lapte nu beau, nici cu vaca nu mă duc! Ei iată că până la urma primești ceea ce dorești! N-am mai avut de unde bea lapte, caci în alt an au mai luat parinții altă vacă, dar nici aceea n-a fost buna de lapte și eu cu mintea de copil mulți ani m-am învinovațit pentru bucuria mea de a mă da de-a berbeleacul, că am scăpat de vacă.
Deci, orice ai face pe lumea asta, indiferent care sunt cauzele ce te determină să faci una sau alta, întotdeauna există niște repercusiuni, întotdeauna vor veni niște consecințe pe care trebuie să ți le asumi!
Ce m-a facut să mă trezesc la mijloc de noapte și să va spun această poveste din copilarie? Aseara am auzit inainte de culcare rezultatul unor sondaje, conform carora reese că Șoșoacă și Simion sunt in topul romanilor la prezidențiale!??? Pe bune, frați români?
In capul meu imediat s-a facut asocierea lui Șoșoacă cu vaca nebună și stearpă din copilăria mea. Dar iertată să-mi fie comparația, vaca era doar un biet animal flămând, a doua fiind asa zisa Homo sapiens, care urlă că are școală și se cere să aibă si măcar nițel de cultură, caci această anal-fabetă a ajuns cumva în Parlamentul României și ne face de râs în toată lumea! Persoana aceasta cu gura cât partea inferioară a spatelui, când deschide acea gură pare ca o țeavă spartă, ce varsă deșeuri puturoase într-un râu de munte.
Această persoană ar trebui scoasă în afara legii și judecată pentru trădare de țară! În aceste vremuri tulburi cănd se duce un război pe viață și moarte la granițele tării, un parlamentar român sfidează toate legile si se ia de mană cu dușmanul!
Oameni buni chiar nu vedeți ce joc murdar al rușilor face această fosilă? Chiar vreți să auziți cântânduse in Parlamentul României katiușa in loc de Imnul – Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte…!?
După mine acum chiar este un moment când fiecare dintre noi ar trebui să se deștepteze mai mult ca alte dăți, caci pericolul de a ajunge la groapa istoriei cu așa persoane la șefia statului este foarte mare.
Un singur detaliu din ceea ce se petrece astazi in Ucraina poate va va face să vă gandiți de mii de ori mai mult, dacă să acceptați sau nu un om al rușilor in viața publică, să-i dați sau nu votul vostru.
Pe malul mării Negre exista un oraș inchinat Maicii Domnului cu numele de Mariupol cu 500.000 de locuitori. Au venit „frații” ruși să-l „elibereze”… l-au „eliberat” de tot! Acel oraș nu mai există, nimic, doar niște ruini strașnice. Acum va rog doar să vă inchpuiți, ca Brașovul și Galațiul dispar de pe fața pământului! Doar să vă inchipuiți, pentru mine doar închipuireaa deja e dureroasă… Dar aceste două superbe orașe ale noastre sunt echivalentul a unuia singur – Mariupol!
Mi-e dor sa văd românii, care îsi gasesc idolii pierduți – Regina Maria, Nicolaie Titulescu, Nicolae Iorga… haideți să mărim lista, avem cu cine, avem cum! Avem protestatarii din Piața Victoriei, care au aprins luminile telefoanelor la manifestările din 2019 și au cucerit lumea! Deci putem!
