Unii oameni cred, ca de cap e nevoie pentru a putea manca. Nu!
In cap gandurile ne vin. Observati, ca vin!? Se dovedeste, ca capul nu el insasi gandeste, ci gandurile le primeste de undeva din afara.
Deci: De ce avem nevoie de cap?
Si se dovedeste ca intreaga viata a unei persoane depinde de aceste ganduri. O persoana merge usor si natural de-a lungul unei scanduri inguste, intinsa pe iarba. Dar de indata ce vede, sau de fapt se gandeste ca merge peste un abis, mersul lui va inceta imediat sa fie usor si relaxat. Ce s-a schimbat? Doar gandul.
Un om ia o super pastila care il vindeca de o boala mortala si se recupereaza. Dar mai apoi afla ca nu era un medicament, ci doar o suzeta. De ce s-a vindecat? Dintr-un gand ca acum va fi sanatos.
Se pare ca tot ceea de ce are nevoie o persoana sunt gandurile potrivite din capul sau.
Nu veti crede, dar exista ganduri pe care o persoana pur si simplu nu le poate gandi. De exemplu, mergand de-a lungul scandurii peste abis, nu toata lumea va putea crede ca nimic nu-i ameninta siguranta. Ce ii opreste?
Da, in primul rand emotiile. Daca frica a pus sapanire pe voi, atunci nu mai este loc pentru alte ganduri in capul vostru.
A doua este pasiunea. O persoana are intotdeauna nevoie de ceva, de obicei sa fie la sigur si urgent. A face cunostinta cu prietena dvs., a obtine un premiu, a depasi un adversar sau a traversa un abis pe scandura. Aceste lucruri „necesare” la fel ne ocupa capul, fara a lasa nimic altceva sa intre in el.
A treia este o opinie cu autoritate a altcuiva. O persoana tinde sa economiseasca energia necesara pentru a analiza o situatie. Prin urmare, ii este mult mai usor sa creada intr-un basm decat sa inteleaga el insusi realitatea. Asa ca ea crede ce scrie in manuale si ceea ce promit politicienii.
De indata ce un gand a intrat in cap, acesta pune stapanire pe o persoanaa, deoarece persoana acesta il considera al sau. Si asa persoana ramane prinsa in capcana gandului. Persoana crede ca el insusi asa gandeste si crede neconditionat gandului „sau”.
Dar, de fapt, gandul indeparteaza o persoana de realitate, ea nu mai este aici, ci in acea lume, in acel spatiu unde l-a dus gandul. Daca crede ca merge peste un abis, poate cadea, iar daca nu se gandeste, va trece cu usurinta de-a lungul unei scanduri inguste.
Se pare ca gandurile doar interfereaza viata unei persoane. Ele ii distrag atentia de la realitate, nu te lasa sa percepi in mod adecvat realitatea. Ceva exista in realitate, dar ceea ce cred eu despre asta este de obicei complet diferit.
Faptul ca gandurile ne strica viata au inteles de multa vreme inteleptii antici. Au gasit chiar o modalitate de a scapa de ganduri. Aceasta este contemplarea.
Contemplarea este starea in care nu exista ganduri. Mintea este eliberata si poate primi informatii adevarate prin simturi. Dar pentru a incepe acest proces, trebuie mai intai ca pere nevoie de cap.
Se dovedeste ca de cap este nevoie nu pentru a gandi cu el gandurile care vin in cap. Atunci o persoana va putea sa fie aici si acum, sa perceapa corect realitatea, iar viata sa va deveni corecta, adica adecvata si fericita.
Haideti sa fim cu totii fericiti!
