Confesiunile unui barbat… avem si asa ceva pe aici.
„Dacă mă întrebați de ce am pierdut-o? Vă spun sincer: m-am speriat. Mi-era frică de puterea ei asupra mea. Ea a știut să-mi ofere libertatea de a alege și de a fi. Nu a cerut niciodată nimic pentru ea, doar pentru noi. Nu m-a ținut. Dar cu asta m-a lega și mai mult de sine. Am vrut mereu să mă întorc la ea. Mereu și întotdeauna. Prin noapte, prin ploaie și vânt. Iar ea m-a iubit. Până la nebunie. Ea a știut să așteapte. A știut să ierte. Necătând că are un caracter puternic era mereu loială și tăcută. Prin certuri, distanțare, cuvinte rănitoare, jigniri, dureri arzătoare. Și când m-am întors la mâinile ei blânde, dezenergizat, epuizat și devastat, în pulsul meu începea să se reverse din nou sângele în vene și începeam să simt că TRAIESC din nou. Ea m-a înțeles. Nu mi-a reprosat. Nu a dat vina pe nimic, doar a suferit, e suferit enorm. Mândră. Complexă. Simplă…. a Mea. Dependența. Am vrut mereu să fiu doar cu ea, dar am fugit de ea, încercând să salvez rămășițele libertății masculine, această nenorocită de independență. Am rănit-o, i-am provocat multă durere, dar nu m-am putut autodepăși și am ajuns să ne distrug pe amândoi.
A fost una dintre acele femei care iubesc până la măduva oaselor, până la ultima picătură de sânge. Și trebuiau luate decizii. Bărbătești. Volitive. Cardinale. Dar eu doar am chinuit-o cu incertitudinea, am plecat și m-am întors la ea iar și iar, trăgând-o în frenezie…
Până când într-o zi a plecat ea, să nu se mai întoarcă niciodată. O frază ciudată, al cărei sens l-am înțeles abia mai târziu: „O femeie care iartă totul și îndură mult timp pleacă adesea pe neașteptate și pentru totdeauna”. Și acum fără ea – un eșec total, o gaură în stomac. Un gol pe care nimeni nu-l poate umple. Am înțeles și eu asta mai târziu. Mult mai târziu, după clonele de același tip care au urmat dupa ea, păpuși artificiale, proaste, înșelătoare și stupide, dezgustător de asemănătoare între ele. După EA nimeni nu are gust bun. Este dezgustător. Până la greață. Dar pe ea înapoi nu o mai pot aduce.
O rasă specială de femei cu demnitate. Acestea nu se întorc.
Am iubit-o eu oare? Nu stiu. Dar când ea a plecat, am blestemat lumea asta”.
