Devenim o familie dragii mei nu în momentul înregistrării la starea civilă…
Și nu atunci când doar trăim împreună.
Și nu pentru că am învățat să cedăm și să ne adaptăm unul cu altul.
Toate cele de mai sus pot fi făcute cu ușurință de persoane complet străine, pur și simplu din necesitate… ceea ce mulți dintre noi facem sincer.
Și uneori aceasta relație este o constructie destul de viabilă. Este anume o constructie, și nicidecum nu este o familie.
Devenim o familie atunci când se dovedește că nu ne adaptăm, ci acceptăm dreptul fiecăruia de a rămâne ei înșiși.
Iată așa este familia, oameni buni.
Nu acolo unde fiecare îl rupe pe celălalt până la cănd devine ca dotința lui proprie, dar unde comunul BINE nu suferă de diferența din detalii.
Acest lucru este posibil atunci când există o coincidență în principalul lucru – în dorința reciprocă de a fi exact unul cu celălalt, și nu cu un proprietar aleatoriu al virtuților standard.
Și cât de vizibil este asta.
La fel de vizibil chiar și prin modul în care cumperi alimente din supermarket.
Felul în care vorbești despre probleme.
Prin râsul în comun.
Prin sensibilitate, care uneori se deghizează chiar și sub plictisitoarea grijă a „bunicii”.
Firele care ne leagă cu un nod invizibil de dragoste într-o familie sunt totuși puțin fatidice.
Puteți face totul corect și cu atenție, dar să rămâneți totuși oamenii din întâmplare pe același teritoriu.
Și se poate, după părerea generală, inclusiv a voastră, să credeți că sunteți incompatibili, dar să vă uitați toată viața printr-o singură fereastră, fără să doriti niciodată să-l înlocuiți nici fereastra, nici pe el, pe cel care stă lângă voi și se uită cu plăcere ăn aceiași direcție.
Eu cred in aceasta din urma.
Nu doar cred.
Văd.
Fie ca fiecare dintre noi să fie încălzit de cei cărora el însuși le aduce căldura sa.
Aceasta este FAMILIA.
Da, si încă…
Împarți viața cu o persoană nu pentru că este amabil, ci pentru că lângă el vibrezi, râzi, te înalți în aer, uitând de gravitație.
Pentru că ți-e dor de el, chiar și atunci când este în camera alăturată, pentru că tăcerea lui este pentru tine la fel de grăitoare ca și cuvintele lui, pentru că îți iubește defectele nu mai puțin decât virtuțile tale, pentru că, adormind seara, ți-e frică de moarte și te calmezi doar cănd te găndesti la privirea lui de dimineață, la căldura mâinilor lui.
De aceea iți construiesti o viata cu cineva!
