Dintotdeauna am fost foarte comunicativa, sociabila, mereu mi-a fost usor sa intru in vorba cu oricine si sa gasesc usor limba comuna cu oamenii. Dar, ceea ce m-a atras cu adevarat intotdeauna la oameni a fost lipsa unui simt al importantei propriei persoane, nu m-au atras oamenii cu nasul pe sus, mereu cu grija imaginii de sine.
Stiti senzatia, care se intampla cand vorbesti cu cineva si in mintea ta il admiri: „Ce om frumos din toate punctele de vedere!”.
El insa, adica omul, nici nu-si da seama de acest lucru.
Nu, aceasta nu este deloc modestie, ceea ce este cel mai adesea falsa.
Este mai degraba echilibrul spiritual al unei persoane, din care decurge pe deplin naturaletea.
Bucurati-va de viata atunci cand puteti, in orice clipa!
Cu cat o persoana trage mai multa putere din propriul suflet, cu atat profunzimea sufletului devine mai adanca, cu atat isi doreste mai putin sa demonstreze ceva cuiva, sa se impotriveasca cuiva. Acea persoana doar traieste, iubeste, lucreaza.
Dar tot ceea ce face da roade, pentru ca vine din inima.
Imi plac foarte mult oamenii foarte profunzi, care nu se tem sa fie vazusi ca superficiali, ca intr-un fel sau altul cumva nu sunt la inaltime.
De obicei, aceste persoane au un uimitor simt al umorului si sunt capabili sa rada si sa faca glume pe seama lor.
Astfel de oameni nu numai, ca stiu sa fie cu adevarat fericiti, dar ei stiu sa faca fericiti pe altii, sa te faca sa zambesti chiar si atunci cand nu ai chef sa zambesti deloc. Aceste persoane sunt usoare, pentru ca nu trebuie sa-si care dupa ei peste tot importanta. Alaturi de un astfel de suflet esti plin si odihnit, cand esti necajit, in preajma lor necazul nu mai pare atat de greu si brusc fara un motiv anume iti vine sa zambesti si uiti de toate relele lumii.
Acum vine intrebarea: – De ce scriu astazi despre asta? Pentru ca pe tot parcursul vietii am avut si port o mare recunostinta pentru toti oamenii minunati pe care i-am intalnit in viata. Si asta nu sunt vorbe, mereu ii port in gand si rugaciuni, chiar daca nu suficient de mult cum mi-as dori!
Una din acele persoane este o prietena de a meaa, care din pacare s-a stins la 30 de ani, in urma cu mai mult de 30 de ani si care era si a ramas si astazi intruchiparea vie a tot ce am scris mai sus! A fost si a ramas o floare nevestejita! Dovada vie e faptul ca o tin minte si astazi! Si… cred ca si Dumnezeu are nevoie de oameni buni!
