Toate trec… Problemele și necazurile…
Dar principalul lucru este că nu ne sălbătăcim.
Nu ne înecam în propriile griji
În trădări, în pierderi și bancnote…
Noi suntem atât de grăbiți să aranjam viața mai repede,
Că, s-ar parea, că vom avea timp să trăim șapte vieți.
Chiar trecem în fugă pe lângă fericire,
Când alergând nu avem timp nici să trăim …
Adesea cerul ne dă ceva indicii,
Deschide o ușa, scoate niște măști,
Ne arată calea, oamenii cu suflet…
Dar noi nu vedem… Cu noi înșine suntem ocupați…
Nu există coincidențe în lume
Și cel care ne trimite încercări
El vrea doar să devenim mai înțelepți,
Ca omenia s-o purtăm în suflet…
Dar noi fugim… fugim pe după colțuri…
Program banal – casa, familia, serviciu…
Dar unde-i dragostea? Plimbările îmbrățișate…
Sufletul pentru noi, parcă este invizibil…
Dar el, sufletul, vrea sa fie, ca înainte,
Să se încreadă chiar și într-o mică speranță
Si să se simtă iubit foarte mult…
La urma urmei, și sufletul vrea să trăiască și să creadă…
Și trebuie să te oprești din alergat…
Să observi fețele sincere de aproape…
Toate trec… Lasă soarele să strălucească, încălzind…
Dar principalul lucru este că devenim mai înțelepți…