Mama mea a fost cea mai intelepta femeie, din cate am cunoscut in viata asta.
De la ea am invatat multe reguli simple, care m-au ajutat mult in viata. Multe le-am inteles mult timp dupa ce ea a plecat deja in lumea mai buna…
Nu cred ca are importanta sa spun, ca mama nu stia carte, dar stia biblia cum n-o stiu eu nici azi care am carte si facultate… si imi vorbea mereu cu exemple din ea. Mama a avut o viata foarte grea si complicata cum a fost viata la majoritatea celor nascuti la inceputul secolului trecut si trecuti prin foame, razboi, colonizari si multe altele…
Din viata mamei am inteles, ca viata ti-e usoara sau grea nu neaparat in dependenta de capacitatile si inteligenta ta, un mare rol joaca acea soarta, locul si mediul in care te-ai nascut si scopurile propuse in viata.
Unul din lucrurile invatate de la mama, cand ziceam ca am obosit de o munca: – Daca te-ai saturat de carat apa, du-te si matura in curte… si tot asa. Adica nu te lenevi, dar ca sa-ti para munca mai usoara – schimba activitatea!
Despre alte invataturi mai scriu cu alta ocazie, astazi vreau sa scriu despre ceva anume, ce tot de la mama am invatat si mi-a prins bine toata viata. Din pacate in ultimii ani am cam uitat aceasta invatatura si a trebuit sa platesc foarte scump pentru asta!
Intrebarea pe care poate si voi v-o puneti uneori: Sa ceri, sau sa nu ceri?
Din copilarie tin minte ca mama nu a mers sa imprumute niciodata nimic de la nimeni. Stiti cum se obisnuieste, vreau clatite, nu-mi ajung niste oua, sau un pic de faina… NU! Mama daca nu avea ceva – facea altceva de mancare, dar niciodata nu imprumuta si nu cerea nimic de la nimeni! Eu am invatat, ca nici gratis cateodata nu merita sa iei nimic, odata si odata vei plati scump pentru acel gratis! Nu vreau sa fiu eu mai desteapta decat se zice in Biblie: „Cere si ti se va da”! Dar…
Important este sa nu ceri de la nimeni nimic. Si nici de la copii.
O doamna de saizeci de ani s-a imbolnavit. A ramas fara paine. A vrut sa roage o vecina sa mearga la magazin, dar s-a razgandit. A mancat supa fara paine. Si nimic: pentru sanatate chiar face bine mai putina paine. Cu toate acestea, principalul lucru este altul: ea nu a cerut.
A mai fost intr-o situatie similara. Nu avea lapte si nu putea iesi din casa. Vecina a fost de acord s-o ajute. Si a adus laptele, dar abia a doua zi. Iar femeia bolnava a asteptat, si-a facut griji. Dar, pana la urma, a supravetuit si fara lapte.
Eu cred ca principiul independentei nu trebuie incalcat: nu cere niciodata nimanui nimic. E mai usor si chiar, in mod ciudat, mai interesant sa traiesti.
Am inteles asta in copilarie de la mama, am inteles cand am copiat o lucrare de control de la un prieten (nu copiam mereu, ca ma aveam bine cu scoala). A fost un caz unic si totul s-a descoperit si a fost mare taraboi.
Este necesar sa-ti dezvolti acest principiu de independenta in sine. Este necesar sa cereti doar in ultima instanta, cand sa nu ceri este imposibil.
De exemplu, nu imprumutati bani. Incercati sa va descurcati. Cineva din trecutul meu avea o vorba: „Impumuti bani straini pe o perioada, dar ii dai pe ai vostri pentru totdeaiuna”.
Intrebati un prieten, el poate va va oferi. Dar la ce se gandeste? Nu stiti. Dintr-o data poate cuiva din familia lui, de exemplu, nu-i va placea. Si va avea acea neplacere in lumea lui interioara.
Si nici la copiii adulti nu trebuie sa cereti. De asemenea, doar ca ultima solutie. Va e greu? Nu aveti paine? Intindeti-va pentru odihna, apoi ridicati-va si gatiti aceiasi taitei cu unt. Dar nu cereti: veti dormi linistiti, ca nu ati fost refuzati. Cand va veti face mai bine – totul se va rezolva. E mai bine sa nu stresati pe nimeni.
Daca au venit sarbatorile si nu ati fost nicaieri invitati – fiu, fiica, prietena, rude – nu ar trebui sa va cereti in vizita. Stati acasa. Doar sa nu va plangeti de mila, cateodata e benefica si singuratatea.
Acest lucru este foarte important: sa nu va fie jale pentru voi! Va aparea neaparat in cap gandul anormal: am crescut copii, dar nu are cine sa mearga dupa lapte – asta e. Cand vine acest resentiment te lipseste de ultimele tale puteri. Sau ti-ai cheltuit pensia, iar fiica ta nu te intreba daca ai bani pentru tine tata sau mama? Si iarasi o sa va fie mila de voi. Aceasta este din nou un resentiment. El va distruge atat sanatatea, cat si relatiile cu fiica sau fiul.
Adica incearcati sa nu cereti absolut nimic. Si apoi bucurati-va: Iti multumesc, Doamne, ca m-ai ajutat sa ma descurc singur si fara sa cer si am reusit!
Nu cere paine, bani sau distractie. Atunci vor veni si sfaturile, si salutarile, si banii si painea.
Am experimentat si eu. Dupa ce ceri, se face sufletul din piatra, mult mai placut cand reusesti singur, iti pui mintea la contributie si primesti si o recompensa: constiinta calma.
Nu as vrea sa fiu necinstita si sa nu recunosc, ca am primit adesea ajutor neasteptat si necerut si de la persoane, care chiar nu aveau nici o obligatie sa ajute. De exemplu doua Cristine, care m-au ajutat in cel mai greu moment al vietii si le raman vesnic recunoscatoare pentru asta!
