O femeie nu trebuie jignită. Uneori este înțepătoare, ca un copac cu spini, de care nu te poți atiinge fără ca să nu te rănești, s-ar părea că nu o poți îmbrățișa, dar trebuie să faci asta peste durere! Orice rană de pe corpul bărbatului se va vindeca, iar femeia își va aminti întotdeauna acest lucru. Când prezența ei era ca o tortură, iar el de dragul ei a îndurat acest chin și a învins dorința de ai provoca durere și de a fugi.
O femeie își amintește fiecare evadare de la ea. Fiecare lovitură. Fiecare slăbiciune. Bărbatului i se pare întotdeauna că ea uită totul, deoarece nu se întoarce în trecut și nu-și amintește despre ce nu și-ar dori să vorbească. Ea își amintește totul. Ea vede totul. Ea simte totul.
O femeie este o persoană și chiar dacă în lumea masculină cuvântul ei cântărește mai puțin decât al unui bărbat, dar ea, sacrificându-și trupul, frumusețea, aduce alți bărbați în această lume.
Ea trebuie respectată cel puțin pentru asta…
Barbatul este puternic. Nu poate exista nicio dispută în acest sens! Dar femeia este o ființă care alege alta ființă puternică pentru a naște din ea una și mai puternică. Pentru ca ea să poată fi slabă.
Să se simtă slabă…
Ea este uneori insuportabilă, nerăbdătoare, aruncă cuvinte grele unde se poate vorbi în șoaptă, cuvinte care rănesc sufletul, care rănesc demnitatea. Cuvinte care ucid fără cuțit.
Ea vrea să fie auzită. Ea vrea să fie înțeleasă. Are nevoie disperată de el să o îmbrățișeze și să o mângâie. Să o țină aproape de piept și să îi șteargă lacrimile de pe față.
Femeia este slabă. Iar slăbiciunea ei este pentru că este dependentă de emoții și sentimente. Nu există ființă mai emoțională în întreaga lume decât o femeie. Atâta timp cât simte, este în viață. În timp cât se trezesc in ea furtuni – ea este o femeie…
Nu ucideți femeia din ea! Nu o faceți să nu simtă nimic…
Ea nu va fi doar calmă și tăcută, ci și moartă. Moartă pentru voi.