Friedrich Nietzsche se forța să meargă mai mult pe jos.
„Toate gândurile cu adevărat grozave vin în minte în timp ce mergi”, spunea el.
Jean-Jacques Rousseau a parcurs pe jos aproape toată Europa.
Lui Immanuel Kant îi plăcea să meargă mult pe jos.
Sa vedem ce legătură există între întelepciune și mersul pe jos!
Grecii antici venerau cel mai mult două lucruri: natura și mersul pe jos.
Judecând după rezultatele unui studiu publicat în Journal of Experimental Psychology, toți erau în regulă, aveau dreptaate. Psihologii de la Stanford Marilee Oppezzo și Daniel Schwartz și-au propus să exploreze relația dintre mers și creativitate. Ei au efectuat un experiment la care au participat două grupuri de oameni: unii mergeau, alții stăteau. Ambele grupuri au participat la faimosul test de utilizare alternativă al lui Guilford: a veni cu o utilizare nestandard pentru un articol comun. Scopul testului este de a măsura „gândirea divergentă”, fără de care creativitatea este imposibilă.
Gândirea divergentă este capacitatea de a rezolva probleme în moduri diferite și uneori neașteptate.
Ca rezultat al experimentului, s-a dovedit că gândirea creativă divergentă crește în timpul mersului.
Iar ideea nu este schimbarea decorului, ci chiar faptul de a merge: atât acei participanți la experiment care au mers pe stradă, cât și cei care au mers pe o bandă de alergare în fața unui perete gol au oferit de două ori mai multe soluții creative decât oamenii care stăteu. Autorii au calculat că de la 5 până la 16 minute de mers pe jos sunt suficiente pentru a stimula creativitatea.
Eric Weiner, în „Geografia geniului: Unde și de ce se nasc ideile mărețe”, spune o mulțime de lucruri interesante despre mersul pe jos. Aceiași greci antici, care au trăit cu mult înainte de banda de alergare, nu separau activitatea fizică de activitatea mentală.
Ei își petreceau cea mai mare parte a vieții în aer liber, casa le servea doar ca dormitor, în care se retrgeau pentru somn și dragoste.
Celebra Academie Platonică, precursorul universităților de astăzi, era un loc nu numai pentru discuții filosofice, ci și pentru exerciții corporale.
Trupul și mintea erau considerate părți inseparabile ale întregului. Un adevărat ideal grecesc: un bărbat musculos, cufundat în gânduri.
Fuzzy
Friedrich Nietzsche, Jean-Jacques Rousseau, Immanuel Kant si alti mari ganditori ai epocilor lor stiau ceva pripit in ceea ce priveste legatura dintre mersul pe jos si gandirea creativa.
Din notele lui Nietzsche se poate vedea cat de mult valorea mersul pe jos pentru el. Din fericire, am invatat si noi aceasta lectie si o putem aplica in vietile noastre. Daca ai nevoie sa rezolvi o problema sau sa gasesti raspunsuri la ceea ce te preocupa, ia o pauza pentru mers. Mergeti pe jos si aduceti mai multa magie in viata dvs.!