Înțelepciunea a fost tema articolului nostru precedent. La aceeași temă rămânem și aici. Și sperăm până la urmă să ne iluminăm noi si poate să vă fim de folos si vouă celor care ne urmăriți.
Psihologii spun, că înțelepciunea nu este o calitate permanentă: ne comportăm mai mult – sau mai puțin – înțelept în funcție de situație.
Grossman de la Universitatea Waterloo din Canada consideră că înțelepciunea nu este o calitate constantă care există sau nu, ci o caracteristică a comportamentului într-o situație dată.
Această versiune este încurajatoare: înseamnă că toți ne comportăm cu înțelepciune cel puțin uneori.
Hai să luăm ziua de ieri. Care a fost cea mai dificilă situație pentru voi? Ce v-a ghidat când ați luat decizia ce să faceți?
Acestea sunt întrebările pe care Grossman le-a adresat participanților la studiul său recent. Cei care au răspuns au povestit că au întârziat la întâlniri din cauza ambuteiajelor, despre situații conflictuale în familie și la locul de muncă.
Pe baza datelor obținute, cercetătorii au analizat modul de gândire al oamenilor pentru a evalua gradul de înțelepciune de care au dat dovadă.
Au recunoscut participanții la studiu că cunoștințele lor erau limitate? Au văzut ei avantaje ascunse în situații care nu erau în favoarea lor?
Vă explicăm rapid, simplu și clar ce s-a întâmplat, de ce este important și ce se va întâmpla în continuare.
Grossman a descoperit că unii oameni pot fi adevărați înțelepți în unele situații și pot fi complet neînțelepți în altele.
În ce circumstanțe dăm dovadă de înțelepciune?
S-a dovedit că oamenii se comportă mai înțelepți când au prieteni lângă ei. Atunci ei au mai multe șanse să ia în considerare situația din diferite puncte de vedere și să recunoască limitele cunoștințelor lor.
În singurătate, dimpotrivă, o persoană poate fi atât de atașată de ceea ce se întâmplă, încât nici măcar nu se gândește la posibile alternative.
Aceasta înseamnă că înțelepciunea este mai comună decât credeam. „Poate că fiecare dintre noi în această sau atare situație este capabil să se dovedească ca un înțelept. Pur și simplu nu funcționează întotdeauna”, conchide Grossman.
Unii participanți la studiu s-au comportat mai înțelepți decât alții, iar unii, dimpotrivă, mai nesăbuiți, dar acest raport nu s-a menținut în toate situațiile.
Asta înseamnă că avem speranță. Deoarece suntem capabili să acționăm cu înțelepciune cel puțin uneori, se speră că vom învăța să o facem mai des.
În plus, după cum arată datele, judecata umană devine mai înțeleaptă odată cu vârsta, ceea ce înseamnă că putem stăpâni noi adâncimi de înțelepciune.
Singura întrebare este cum se poate realiza acest lucru. Ei iată că despre acest lucru vom citi cu siguranță iîn articolul următor!
