Astrid Lindgren scria o întâmplare:
„… O dată am întâlnit-o pe soția pastorului, care spunea că atunci când era mică și a născut primul ei copil, nu credea în bătăi, deși pedeapsa copiilor cu varga era atunci foarte comună.
Odată însă, când fiul avea 4 sau 5 ani, a făcut o bazaconie care a scos-o sin sărite, încât soția pastorului a decis, în ciuda principiilor ei, să-i dea fiului ei o mamă de bătaie – pentru prima dată în viață. I-a spus fiului ei să meargă în curte și să-și găsească el un băț cu care să facă treaba.
Băiatul era plecat pe multă vreme, iar când s-a întors, avea fața udă de lacrimi. El i-a spus: „Mamă, nu am găsit un toiag, dar am găsit o piatră pe care o poți arunca în mine”.
În acel moment, mama și-a dat deodată seama cum arată situația din punctul de vedere al copilului: dacă mama vrea să mă rănească, atunci nu contează cum o face, la fel de bine o poate face cu piatra.
Mama și-a luat fiul în brațe și au plâns împreună. Ea a așezat piatra pe raftul din bucătărie pentru a le aminti că violența nu este răspunsul.
… Și chiar acum, la noi acasă, le putem arăta copiilor că există o altă cale. Și asta este ceea ce putem face pentru lume.
Cu toții avem nevoie de o piatră pe raftul din bucătărie pentru a ne aminti: „Nu violenței!”
Cănd am citit eu această poveste mi-am amintit despre povestea mea din copilăria copilului meu. Țin minte, că eram și eu influiențată de aceiași teorie cu „Bătaia e ruptă din rai” și deoarece nu puteam să-mi inchipui cum să ridic măna asupra lui am luat decizia să pun o curea de a lui in cui si foloseam pentru educație altă expresie: – Il vezi pe cu „Sfântul Nicolae din cui”? Adică era un fel de sperietoare, un fel de amenințare permanentă = vezi bine ce faci, caci „Sfântul Nicolae din cui” e acolo. Nu am apucat niciodată sa-l folosesc, caci la pomenirea lui ochisorii fiului se umpleau imediat de lacrimi și dadeau pe afară. Acum mă găndesc cat de strașnic trebuia să fie pentru el gândul, că mama lui putea să-i aplice acea pedeapsă.
Da, cu toții avem nevoie de o piatră pe raftul din bucătărie pentru a ne aminti: „Nu violenței!”
