Prima dată când întâlnim o persoană, ne uităm mereu în ochii ei. Și apoi la orice altceva. Ochii sunt lumea interioară ascunsă a unei persoane. Însă unele persoane știu să-și ascundă acea lume interioară de ochii lumii…
De asta, eu dacă aș putea să dau un singur sfat pe viață, aș spune: „Căutați ochi iubitori”!
Înainte ca o persoană să vadă, să accepte, să aleagă, să mărturisească și să se iubească pe sine, este important ca ea să fie văzută, acceptată, aleasă, și iubită din exterior, deoarece obiectivele interne se formează pe baza celor exterioare. În primul rând, are nevoie de ochi iubitori.
Și nu am născocit eu asta. Dar cu ochii mei, am văzut un bărbat de cincizeci de ani plângând, spunând că cel care îl vede cu adevărat pe altul îi dă lui viață. Am auzit cu urechile mele cum o femeie de treizeci de ani a spus că urmează să se căsătorească, pentru că dorea să fie iubită oficial. Am văzut o fetiță de șase ani spunând: „Sunt prietenă cu el pentru că el m-a ales”. Și totul este atât de uman.
Este foarte important ca cineva să te dorească și să te primească anume pe tine. Am văzut cu ochi iubitori în toate detaliile și am reflectat complet. Am ales dintre mulți. Am evidențiat. Și apoi din nou și din nou am reflectat, până când o imagine clară în interiorul meu a devinit stabilă.
De aici devine clară dorința de a apărea în fața ochilor celor mari, pentru ca aceștia să privească și să te vadă cu o privire deosebită. Sub ochii profesorilor, părinților sau autorităților. În fața unor priviri profunde atente, imparțiale, arătând dintr-o dată ceva ce tu însuți nici măcar nu bănuiești ca ai.
Aceasta explică vulnerabilitatea oamenilor nevăzuți față de cei care acordă atenție. Și vulnerabilitate acolo unde nu au fost văzuți și nu s-au întâlnit. Ochi plini de tristete, cautand o privire plina de compasiune.
Un punct mic tânjește să se dezvolte într-o imagine grandioasă. Ascunsul se dezvăluie. Germenii răsar, colțurile se netezesc, orizonturile se extind și poteca devine vizibilă.
Fiind văzută de multe ori, o persoană formează figura unui martor interior, în spatele căruia se află sute de ochi de observatori adevărați. Învață să rămână mereu de partea lui. Și abia atunci dobândește capacitatea de a vedea pe altcineva.
Acesta este motivul pentru care practica de a fi observat este atât de importantă. De dragul ei, oamenii vin în mijlocul cercului, iau cuvântul, urcă pe scenă, strâng microfonul cu degetele transpirate, se pun tocuri înalte și orbesc în fasciculele reflectoarelor… Vor ca aspectul cuiva să dă viață dansului lor, iar urechile cuiva să asculte cântecul lor. De aceea oamenii vorbesc despre ei înșiși, așteptând să fie înțeleși. Îndrăznesc să spună: „Priviti-ma!” Ei caută pe cineva care să confirme existența lor. Așteaptă să fie aleși. Căci interiorul se formează pe baza exteriorului. Și înainte de a putea învăța să te iubești și să te vezi, trebuie să fii profund iubit și văzut în mod clar. Și, bineînțeles, ales din exterior iar și iar. Din nou, și din nou, și din nou, și din nou…
Căutați ochi iubitori. Îi puteți întalni.
Însă aveți grijă, faceți un test, prindeți o privire a unui prieten sau a altcuiva, cănd nu stie ca îl vedeți. Atunci veți putea vedea cu adevarat cu ce ochi vă privește. O prietenă a avut aceasta experiență în viață, cănd a surprins privirea unei acum foste „prietene”, cănd nu știa că se uită la ea și era plină de ură și decsonsiderare… deși zilnic se sunau și căuta mereu comunicare. Prietena a rupt încet orice relație, dar nu s-a sfărsit cu asta, cealaltă s-a folosit de un moment greu din familia prietenei și s-a încurcat cu soțul ei.
Deci cautați in viața – OCHI IUBITORI!
